asta-i o nebunie

Iti simt rasuflarea fierbinte

aici,

in spatele urechii.

Cuvinte nesoptite

ma ajung din urma.

orice farima de ratiune

devine egala cu zero

atunci cind

aproape

ma atingi, in trecere,

doar cu privirea.

Imi privesc palmele

ca pe niste monstri nenascuti

ce ar vrea sa-ti cuprinda

intreaga faptura intr-o singura inghititura

imensa, nesfirsita…

Si-mi leg ochii la spate

sa nu te mai doresc.

Si-mi acopar gindurile

senzuale si nerusinate..

Si-mi strivesc cu spaima miinile

ce-mi scapara nervi si dorinta..

Dar o sa ma ignor…

rasarit

O picatura de cristal iti lumineaza genele
Si o raza de soare apune pe obrazul tau drept
Aruncind irizatii aurii.
Pe fruntea ta citesc pergamente
Vechi de mii de ani
Si nebunia romanilor
Si-mi rid de trufia grecilor
Cu statuile lor intruchipind perfectiunea..
Cind stiu ca nu exista nimic mai perfect,
Nimic mai verde decit ochii tai.
Iti iau palma si-o privesc in apusul obrazului tau
Si ma vad acolo, inlautrul palmei moi,
Urcind si coborind prin trupul tau
Revenind mereu catre inima,
Punctul central al existentei mele.
Alerg prin tine incerind sa acopar toate punctele cardinale
Si ma opresc uneori sa ma odihnesc in buzele
Care ma musca de dorinta..

Si cind ai zimbit
soarele a rasarit din spatele obrazului sting..

Xpas

a murit copilul din mine..
si risul ei n-o sa mai schimbe lumea
de-acum…
si parul ei frumos nu va mai fi mingiiat de soare
de-acum…
zimbetul sau alb nu o sa imi mai spuna cuvinte
de-acum…
stelute din genele ei de zina sunt departe, luate de vint.
totul a nins de durere.
A murit Ispas.
Am nins totul ca sa uit.

orice aleg

Dintre albastru si intuneric,
Inteligenta si nemurire,
Dintre mine si restul,
Orice si altceva,
Dintre instinct si ratiune,
Nebunie si geometria euclidiana,
Automatisme si libertate,
Moarte si cancer,
Azi si restul zilelor,
Dintre amenintari si lacrimi,
Haos si vectori ortogonali,
Te aleg pe tine
chiar daca
dintre
a te iubi si a te uri,
orice aleg,
ma apropie de moarte.

intilnire

Stam fata in fata.
Suntem straini.
Nu regasesc aceiasi ochi,
Parca si gesturile sunt ale alteia,
Nimic..
Acum ne privim – cu curiozitate,
Ne regasim altfeli si realizez
Ca ne-am spalat sufletele
De iubiri futile si suntem mindri
Ca ne putem privi in ochi
Fara sa doara.

Te-am iubit. M-ai iubit.
Tu ai uitat.
Eu am uitat ca uitasem.

alba-ca-zapada

Imi amintesc vag totul..
Palid, obosit
in lumina difuza, calda
Stateai cu miinile sub cap si
Aveai adidasi rosii.
Cei mai frumosi adidasi rosii din lume.
Spuneai cuvinte
Solitare si de neinteles
Iar eu
Incercam sa fiu zina buna,
Alba-ca-Zapada,
Ileana Cosinzeana,
Scufita Rosie
Sau Arabela
Sau toate la un loc.
Dar toate cuvintele
Imi cadeau pe jos
Si se spargeau intr-un zgomot infernal.
Imi era frica
Sa nu-mi auzi gindurile
Si vorbeam tare,
Rideam prosteste
Si nu-mi doream decit
Sa ma saruti.

ploiezie

Ploo.
Ploua cu somn peste creierii mei
Amortiti de-atitea cuvinte rotunde,
Perfecte si fade
Ca polistirenul expandat.
Plictiseala, sila, somn, frig,
“plumb”…
Pleoapele mi se inchid peste vederea lumii
Si nu mai vad,
Nu mai aud,
Nu mai simt,
Nimic
Din tot ce alunca prin mine.
Cuvinte,
Voci monotone filfiie ascutit
Pe deasupra mea,
Si a gindului putred.
Parca si inima mi s-a oprit (cred ca s-a plictisit!)
Oamenii mi se imprastie din jur,
Fug,
Alearga cu pasi mari si grabiti
De cuvinte nespuse
Si de voci ce se opun gindurilor.
Subtil..
in modul cel mai abject.

vinovata

As da vina pe oricine,
as vrea sa arunc totul in spatele
calului care alearga cu pielea stralucind in soare..
sau cubului de piatra care creste in mine
sau florilor carora
nu stiu daca am sa le stiu vreodata numele..
as vrea sa pun totul pe seama haului din mine
si rugina care mi-a mincat inima
si ochiul de apa care nu m-ajuta
oricit m-as ruga la el...
dar stiu ca nu e nimic,
nimic,
care poata suporta o vina atit de grea..

greutatea zimbetului tau plecind,
atit de trist,
imi striveste umerii..

daca as avea puterea sa-mi leg de git
cubul care incape intr-o palma
m-as arunca in apa limpede
sperind ca nici o furtuna nu ma va mai ajunge
vreodata...

visez

Se face ca

sunt o zina buna,

mingii cerul cu obrazul drept

si in palma arde cald

o pala de vint,

se face ca din par imi cresc flori

ce umplu pamintul de aroma de viu,

pasarile imi tin loc de ochi

si eu le tes camasi de foioase,

ca niste pleoape

peste frigul si vederea

lumii.

Se face ca

norii se spulbera pe genele mele

devenite grele,

picurind stelute peste

pietrele si izvoarele

care ma urmeaza cuminti si moi..

O gargarita rosie urca lenes pe incheietura

miinii cu care scriu

si miroase a fin

si a primavara.

ca tine..

Tocmai lucram la o vraja

sa ma iubesti

cind m-ai trezit..

la drum

Sunt ferma dar hotarita.

Inaintez prin viata

Ca prin troiene de nameti.

Din cind in cind

Planuri mari imi intra in ochi si lacrimez…

Uneori imi pierd echilibrul

Si alunec pe luciul vreunei iubiri.

Dar nu cad.

Ma clatin doar

Si inaintez scrisnind

injurind printre dinti.

Ma indrept catre moarte

cu acelasi entuziasm cu care

merg sa beau o bere.