ploiezie

Ploo.
Ploua cu somn peste creierii mei
Amortiti de-atitea cuvinte rotunde,
Perfecte si fade
Ca polistirenul expandat.
Plictiseala, sila, somn, frig,
“plumb”…
Pleoapele mi se inchid peste vederea lumii
Si nu mai vad,
Nu mai aud,
Nu mai simt,
Nimic
Din tot ce alunca prin mine.
Cuvinte,
Voci monotone filfiie ascutit
Pe deasupra mea,
Si a gindului putred.
Parca si inima mi s-a oprit (cred ca s-a plictisit!)
Oamenii mi se imprastie din jur,
Fug,
Alearga cu pasi mari si grabiti
De cuvinte nespuse
Si de voci ce se opun gindurilor.
Subtil..
in modul cel mai abject.